Dezleagă măgarul de la gard

Aţi auzit vreodată expresia: „Dezleagă măgarul de la gard”? Ea este folosită de regulă atunci când un om urăşte pe un altul şi, prin asta, e legat cu acest sentiment negativ de acel om. Cel ce urăşte devine sclavul acestui sentiment pentru că „fiecare devine robul lucrului de care este biruit”. (2 Pt 2, 19)

Ura este un sentiment negativ. Indiferent ce urâm, ura pune stăpânire pe viaţa noastră. Când urâm nu creăm un gard între noi şi „celălalt”, – cum cred cei mai mulți – ci o punte care alimentează stări, sentimente, dorinţe păcătoase, obsesii.

Să încercăm să aplicăm acum această informaţie la mult ştiuta şi rodata expresie: „Dumnezeu iubeşte păcătosul, dar urăşte păcatul”. Pe lângă faptul că noi am decis, din start, agenda lui Dumnezeu (noi decidem ce face şi ce nu face El), îl şi punem în relaţie cu ceva cu care Dumnezeu nu are nici cea mai mică legătură. Noi îl legăm pe Dumnezeu „de gard”, îl asociem sentimentului de ură cu care noi înşine suntem obişnuiţi. Când spunem despre noi înşine că „urâm păcatul”, noi spiritualizăm, practic, un sentiment cu care n-ar trebui să avem nici o legătură. Când urăşti ceva, acolo intervine o relaţie negativă, nicidecum o despărţire. Soluţia apostolului Paul la relaţia credinciosului cu păcatul nu e ura, ci „moartea”. (Rom 6, 11; 1 Pt 2, 24) Cu cât scarpini mai mult rana, cu atât ea va sângera mai mult.

Lupta închipuită a unora cu păcatul reprezintă, de fapt, obsesia lor faţă de el. Cu cât lupţi mai mult împotriva lui, cu atât demonstrezi ce relaţie puternică ai cu el și cu atât mai mult el va reacționa.

„Dumnezeu este dragoste”. Nu spune că „Dumnezeu are dragoste”, ci este. Dragostea în Dumnezeu e ontologică, ține de fiinţa lui. Nu poţi să asociezi deci pe Dumnezeu cu ceva opus fiinţei sale. Când facem acest lucru explicaţia e simplă: l-am făcut pe Dumnezeu după chipul nostru, i-am atribuit lui sentimentele noastre „moraliste” false de luptători înverşunaţi împotriva păcatului. Şi credem cu uşurinţă această chestiune, pentru că suntem mânaţi de moralism, nu de cunoaşterea lui Dumnezeu. Cu cât suntem mai moralişti, cu atât credem că îl cunoaştem pe Dumnezeu mai mult şi mai bine. Am redus relaţia cu Dumnezeu la o simplă şi seacă morală. Suntem de fapt nişte luptători închipuiţi, un fel de „Don Quijote” care luptă cu morile de vânt. Şi dacă ne-am opri la atât consecințele n-ar fi atât de dezastruoase, afară de faptul că adunările sunt pline de bătrâni care toată viaţa au luptat cu păcatul şi în loc să fie ca vulturii, au rămas nişte găini care ciugulesc de pe jos firimituri de învăţătură. Deci dacă ar fi doar atât, însă noi arătăm altora un Dumnezeu închipuit care urăşte, adică face ceva împotriva naturii Sale, iar un Dumnezeu care face acest lucru e doar un idol grotesc făcut după chipul şi asemănarea celor care îl propovăduiesc.

Publicat de georgexul

Licențiat în Teologie Master de Cultură și Civilizație Ebraică (Vechiul Testament) Cursuri de Preistorie Biblică Cursuri Mitologie greco-romană Pasionat de literatură, teologie, filosofie, istorie, gătit, pisici, critică biblică Non-religios

Un gând despre „Dezleagă măgarul de la gard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: